CAPITOLUL 3: Prelucrări alfa-numerice

(continuare)

p. 41

3.4. Morfologia buzelor de vas

Încercarea de a clasifica formele buzelor este o himeră cu care s-au luptat numeroşi arheologi. Deşi se află printre subiectele preferate, arareori asemenea analize au produs rezultate utilizabile. Printre cauze se află variabilitatea extraordinară a morfologiei buzelor, care face ca orice clasificare, oricât de complicată, să fie valabilă numai pentru situl care, prin studiu, a produs-o. O altă cauză este limbajul descriptiv nestandardizat, neajutat de ilustraţia aferentă.

Dacă o clasificare a formelor concrete pare imposibilă, poate fi încercată o clasificare a elementelor de descriere[7]. De exemplu, o buză poate fi descrisă ca fiind îngroşată şi şănţuită. Avem aici două elemente descriptive: îngroşarea (să o notăm B) şi şănţuirea (să o notăm K). Buza respectivă poate deci fi notată BK. Elementele descriptive sunt multe, dar totuşi limitate. Combinaţiile de elemente descriptive sunt însă foarte multe. De aceea buzele concrete nu pot fi clasificate integral. Putem însă să încercăm inventarierea elementelor descriptive. O asemenea tentativă găsiţi în Anexe, secţiunea 1, lista J (p. 25).

Utilizarea acestor coduri va respecta regula ordinii alfabetice, enunţată anterior. Reluând exemplul de mai sus, pentru o buză şănţuită şi îngroşată, notaţia va fi BK, nu KB, chiar dacă şănţuirea este mai frapantă şi ar putea fi considerată mai importantă pentru aspectul profilului. Încălcarea regulii provoacă o multiplicare năucitoare de tipuri, inexistente în realitate.

În utilizarea tabelului elementelor descriptive se va respecta şi principiul informaţiei minime necesare. Rotunjirea buzei este un lucru firesc şi nu se va înregistra decât atunci când acest aspect este fundamental (eventual singular: buza este pur şi simplu rotunjită, şi atât). De exemplu, codul D înseamnă o buză "subţiată, apoi îngroşată", dar, implicit, rotunjită superior. Nu se va nota DI, ci, simplu, D. Într-un alt exemplu, codul P' înseamnă o buză cu o muchie, dar se subînţelege că muchia este realizată la intersecţia unor curbe, nu a unor plane; codul I este deci subînţeles. Pentru intersecţia unui plan cu suprafaţe curbe

p. 42

avem notaţia J' ("buză tăiată"). Codul P presupune mai multe planuri, indiferent cu ce se intersectează. Se pot realiza combinaţii oricât de complicate, dacă este nevoie. În clasificările buzelor ceramicii de la Dulceanca vom întâlni coduri de tipul BF'L/A1, ceea ce înseamnă o buză îngroşată exterior, în "S" (cu dublă recurbare, spre exterior apoi spre interior), cu muchie interioară, cu dublă şănţuire pe exteriorul buzei. După cum se vede, oricât de complicate ar fi codurile, sunt mult mai condensate decât o explicaţie verbală uzuală.

Buzele denumite complexe (N şi O) se recunosc prin buza aplatizată superior, orizontală sau oblică. Pentru descrierea acestora am apelat la o clasificare suplimentară (în subsolul aceleiaşi “liste” J). Această clasificare nu porneşte de la vreun lot experimental (care lipseşte din materialul studiat, buzele complexe nefiind caracteristice culturilor studiate), ci de la figuri geometrice elementare. Cu a, b, c, etc. sunt denumite figurile geometrice de bază, cu 1, 2, 3, etc. sunt notate variantele posibile de alterare a formei. După cum se poate deduce, clasificarea este de tip deschis şi poate fi completată. Codul subtipurilor complexe nu are relevanţă asupra materialului aflat în studiu, variantele fiind precizate doar pentru a oferi colegilor care se ocupă de perioade ceva mai timpurii o alternativă tenologică.

Alte detalii necesare clasificării buzelor se găsesc la Planşa VII, figura 21. Este important să spunem nu numai ce s-a întâmplat în timpul prelucrării plastice ("buza a fost şănţuită"), ci şi unde sau cum s-a procedat ("pe exterior", "pe cantul buzei", etc). Aceste menţiuni se fac după clasificarea principală, de care sunt separate de un slash (/). Valoarea implicită a slash-ului este J' (= buză "tăiată", sau aplatizată), de aceea în exemplele date la fig. 21 apare notaţia B'/B2, ceea ce vrea să spună o buză îngroşată unghiular exterior (= B'...), aplatizată (.../...) oblic exterior superficial (...B2). Similar, exemplul D/A3 înseamnă o buză subţiată apoi îngroşată, aplatizată puternic superior. Dacă elementul pe care vrem să-l semnalăm nu este o aplatizare, ci o şănţuire, va trebui să facem menţiunea (BK/B2 = buză îngroşată exterior, şănţuită oblic exterior). Citirea aplatizărilor (şănţuirilor) nu se face faţă de traiectul buzei (unele interpretări s-ar putea dovedi dificile, cu riscul ca persoane diferite să producă o clasificare net distinctă la aceeaşi buză), ci faţă de verticală/orizontală.

Descrierea buzei nu ar putea fi completă fără menţiunea orientării buzei faţă de orizontală (Figura 22). În sub-sistemul numeric se prelevează valoarea unghiului din C (ca la fig. 1), format între orizontală şi o linie care porneşte din diametrul minim la gât şi intersectează verticala în dreptul expansiunii maxime a buzei. Unghiul din C este important pentru precizarea ţinutei şi liniei generale a vasului, dar nu spune nimic, de fapt, despre buză. Să luăm exemplul din stânga-mijloc [în original; în ilustraţia pregătită pentru Internet – exemplul al doilea din dreapta] din figura 22. Acesta are 142^o în unghiul C şi are buza în cartierul VIII. La aceeaşi figură, în stânga jos [în original; în ilustraţia pregătită pentru Internet – exemplul din dreapta], unghiul din C măsoară 155^o, dar cartierul buzei este IV.

Cartierul ne furnizează informaţii necesare despre orientarea părţii finale ale buzei (cea care este măsurată), permiţându-ne să ne imaginăm modul concret cum arată. O buză "melc" (H, în clasificare) poate fi în cartierul VII sau în cartierul X; similar, o buză "în S" (F, în clasificare) poate fi în cartierul III sau în cartierul V. Tot cartierul face posibil să înţelegem mai exact unde au fost aplicate aplatizările sau şănţuirile (care se clasifică funcţie de orizontală). Cartierul are dedicat un câmp în baza de date, în tabela alfa-numerică, şi se notează cu cifre romane. Deşi nu se exprimă în grade, permite raportări statistice (de tipul: câte exemplare în cartierul IV, sau V, etc.) care pot face diferenţa între situri sau culturi.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE - § 3.5. (morfologia bazelor)

---

[7] Datorez această idee de plecare lucrării lui J. C. GARDIN (1976), care este un cod analitic al tuturor aspectelor morfologiei vaselor ceramice. Lucrarea este foarte importantă, cu multe idei productive, dar produce în final coduri extrem de complicate şi de greu de utilizat. "Cartierul" buzei (infra) este inspirat de la acelaşi autor.